Treceți la conținutul principal

Obstrucţia tractului urinar la motani, o reală urgenţă



Motanii dezvoltă foarte frecvent afecţiuni urinare, cum ar fi infecţii sau obstrucţii grave ale tractului urinar, manifestate prin imposibilitatea de a urina. În cele mai multe cazuri, obstrucţia căilor urinare apare în urma unei inflamaţii sau a dezvoltării de cristale sau pietricele la nivelul rinichilor (calculi renali), care trec foarte uşor în vezica urinară şi apoi în uretră. Cauza formării calculilor renali nu este pe deplin înţeleasă, dar se presupune că un rol important în dezvoltarea acestora l-ar avea infecţiile virale frecvente şi dieta.
Odată cu pubertatea, motanul începe să-şi marcheze teritoriul cu urină (mai ales prin casă, ceea ce devine extrem de deranjant). Castrarea timpurie a motanului nu pare să determine reducerea diametrului uretrei, aşa cum se întâmplă la alte specii de animale. Unul dintre cele mai întâlnite motive pentru care stăpânii de pisici nu îşi castrează animalele este acela că motanii castraţi pot suferi de blocaje renale sau alte afecţiuni urinare.


Semne şi simptome ale obstrucţiei căilor urinare
Obstrucţia tractului urinar apare frecvent la motanii cu vârsta cuprinsă între 1 şi 10 ani. Semnele şi simptomele pot varia de la uşoare la foarte severe.  Iniţial, motanul poate prezenta semne ale inflamaţiei tractului urinar şi disconfort, cum ar fi imposibilitatea de a urina sau chiar urinări frecvente, urinare dureroasă, prezenţa sângelui în urină. În cele mai multe cazuri, motanul nu mai urinează la litieră, ci pe lângă aceasta sau în orice alt loc.
Aceste episoade trec de obicei în 5-7 zile, dar reapar după circa 6-12 luni.
Viaţa animăluţului tău e este pusă în pericol atunci când apare obstrucţia completă a căilor urinare, iar motanul este în imposibilitatea de a urina. Acesta începe să “plângă”, devine foarte agitat sau se ascunde din cauza disconfortului, ca, în final, să-şi piardă pofta de mâncare şi să devină letargic.
Obstrucţia completă a tractului urinar poate duce la deces în 3-6 zile.


Factorii de risc ai afecţiunilor tractului urinar inferior

Se consideră că un risc mai mare de dezvoltare a acestor afecţiuni există la motanii hrăniţi mai mult cu mâncare uscată, la cei care trăiesc doar în casă, sunt stresaţi, au un comportament nervos sau agresiv sau trăiesc laolaltă cu mai multe pisici.
De asemenea, s-a observat că incidenţa obstrucţiilor urinare e mai crescută în lunile de iarnă.

Ce e de făcut?
Obstrucţia tractului urinar la pisici reprezintă o urgenţă medicală şi necesită tratament imediat. Pe lângă prezentarea periodică la veterinar, sunt câteva aspecte pe care le poţi îmbunătăţi pentru a preveni apariţia afecţiunilor urinare:
· încurajează consumul de apă al motanului. Bolul trebuie să fie curat  şi să aibă apă proaspată în permanenţă;
· hrăneşte-l cu mâncare umedă (la conservă sau la plic). Aceasta va oferi o hidratare mult mai bună;
· păstrează litiera curată. Îndepărtează nisipul folosit de două ori pe zi şi schimbă litiera atunci când începe să prindă miros. Majoritatea pisicilor refuză să folosească o litieră murdară, acest lucru putând produce o retenţie voluntară de urină;
· încurajează motanul să facă mişcare, ajutându-te de jucării specifice;
· administrarea suplimentelor pe bază de glucozamină pot fi benefice în prevenţia recurenţei episoadelor de obstrucţie, deoarece aceste substanţe protejează mucoasa vezicii urinare.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tot ce trebuie să ştii înainte de a avea un câine ca animal de companie

E minunat să-ţi iei un câine drept companion, dar, chiar dacă eşti un iubitor de animale cu vechime sau eşti la prima experienţă, nu uita că trebuie să fii pregătit cu tot ce acesta are nevoie şi să te preocupe încă de la început starea lui de sănătate şi de fericire. Iată cum trebuie să te pregăteşti înainte de a aduce noul membru al familiei în casă.

Patru remedii pentru eliminarea ghemului de blană la pisică

Pisica este un animal extrem de atent cu igiena proprie, dar ghemotoacele de blană pe care aceasta le acumulează în stomac și le elimină apoi prin vomă nu sunt deloc o plăcere pentru stăpân. În plus, acestea pot determina blocaje intestinale şi chiar probleme serioase de sănătate animăluţului tău.
Ghemul de blană poate fi ceva dezgustător pentru oricine, dar e important să înţelegem cum se formează. 

Atunci când pisica îşi face toaleta, limba sa aspră curăţă ca o perie toate firele de păr moarte, care sunt ulterior înghiţite. Majoritatea firelor de păr pot trece prin întreg tractul digestiv al pisicii fără să creeze probleme, dar o parte din ele rămân în stomac, formând ghemul de blană. În mod obişnuit, acesta este eliminat după un timp prin vomă. Ghemul de blană apare mai frecvent la rasele cu păr lung, cum ar fi pisica persană. De asemenea, vei putea observa acest aspect mai mult în cazul pisicilor adulte, comportamentul de toaletare dezvoltându-se pe măsură ce animalul creşte.

Tot ce trebuie să ştii despre hamsteri

Foarte vioi şi drăgălaş, hamsterul este unul dintre animalele de companie preferate de către copii. Înainte de a-i îndeplina dorinţa micuţului tău, iată ce trebuie să ştii pentru a avea un hamster sănătos şi fericit.
Cum să alegi un hamster Aceste mici rozatoare, care sunt într-o varietate de culori şi rase, au o speranţă de viaţă în jur de doi ani, sau ceva mai mult atunci când traiesc singuri în cuşcă. Fiecare rasă necesită un tratament specific, de aceea e bine să te informezi asupra acestui lucru înainte de a deveni “parintele adoptiv” al unui hamster.
·Hamsterul chinezesc: este un hamster de mici dimensiuni, nu atât de răspândit, de aceea, de multe ori, el este confundat cu hamsterul pitic. ·Hamsterul pitic: este foarte asemănător cu hamsterul chinezesc. Există o varietate de specii de hamster pitic, dintre care, cele mai cunoscute sunt trei: hamsterul rusesc (cea mai răspândită specie întâlnită în captivitate), hamsterul Roborovski şi hamsterul pitic de iarnă (siberian). ·Hamsterul …