vineri, 15 aprilie 2016

De ce nu se inteleg cateii si pisicile





De cand e lumea, cateii si pisicile par firi incompabile. Ambii sunt teritorialisti si poti fii sigur ca, daca aduci un catel intr-o zona cu pisici, sau invers, lucrurile vor degenera. Noi, ca omeni, comunicam intre noi in multe stiluri si suntem obisnuiti sa ne gasim o cale de comunicare pozitiva cu ceilalti indivizi, indiferent de mediul in care intram, iar astfel continuam sa fim surprinsi ca cele doua animale nu reusesc si ele sa faca acest lucru. Frustrarile apar atunci cand avem deja o pisica sau un catel ca animal de companie si dorim sa introducem in casa celalalt animal. Ne imaginam ca, daca vor petrece mai mult timp impreuna, se vor obisnui unul cu celalalt si se vor juca impreuna, ca si cum ar fi din aceeasi specie. Din pacate, ajungem sa fim dezamagiti si sa incercam sa aflam cauza. 

Ca sa ne putem explica motivele pentru care pisicile nu se inteleg deloc cu cateii, putem sa ne uitam cu mai mare atentie la caracteristicile comportamentale si modul de comunicare al fiecaruia in cadrul speciei sale.
In cuvinte la indemana putem descrie pisicile ca avand firi independentie, inteligente, capabile sa se adapteze in multe medii datorita abilitatilor de vanatori innascuti. Cateii, pe de alta parte, au abilitati de supravietuire mai slab dezvoltate si depind mai mult de oameni, de hrana si adapostul pe care acestia le ofera. 

Ca orice individ din orice specie, cele doua animale au invatat sa gaseasca diferite cai de comunicare cu omul, pentru a-i transmite ce nevoi au si a-l determina sa le ofere. Daca pentru aceasta capacitate instinctiva de adaptare pentru supravietuire, pisica este vazuta ca un animal parsiv, manipulator, care se “da bine” pe langa om pana obtine mancare, dupa care il paraseste, aparent, fara niciun fel de gratitudine, catelul este considerat cel mai bun prieten al omului. Daca stam sa privim cu atentie cele doua comportamente, vom observa indicii ca, odata ce au gasit o sursa supravietuire, cateii aleg sa ramana in continuare alaturi de omul care le-a oferit-o. In functie de unghiul din care privim lucrurile, putem fi usor inselati de aparente si sa credem ca animalul a ramas langa noi pentru ca s-a atatasat.

Daca incercam sa privim si din alte puncte de vedere, putem observa ca acest comportament este, de fapt, tot o strategie de supravietuire. Catelul descopera punctele sensibile ale omului si profita de ele pentru a obtine hrana, apa, adapost si mangaieri. Aici ne aducem aminte de pisica si intram intr-o dilema: oare cele doua animale petrec timp cu omul pentru ca s-au atasat de el emotional sau din interes? Raspunsul poate fi destul de simplu – suntem la fel. Asa cum oamenii aleg sa ramana pentru mai multa vreme in locul unde se simt cel mai bine, asa fac si animalele non-umane. Nicio fiinta nu este obligata sa aiba sentimente pentru alta fiinta. Pisica si catelul pot ramane alaturi de om din afectiune sau din interes. Pot fi ambele simultan. Astfel, nu putem judeca personalitatea pisicii sau a cainelui dupa indiciile de suprafata.

Un alt aspect este comportamentul celor doua animale in ceea ce priveste igiena corporala. Daca piscii ii place sa fie curata in permanenta, catelului nu pare sa-i pese prea mult daca este murdar. Daca pentru noi este ceva de neacceptat, pentru catel este ceva firesc pentru simplul fapt ca nu are nevoie sa isi curete singur blana, cum face pisica. Din pacate, insa, daca privim cele doua comportamente in paralel, simultan, observam detalii foarte interesante. Pisica are un stil distinct de a manca, bea apa si merge. Face totul cu mare atentie, in liniste. Catelul, in schimb este galagios, zgomotos in tot ce face si nu ofera atentie acestor detalii. Este posibil ca pisica, fiind foarte preocupata si pretentioasa la capitolul igiena, hrana, mirosul propriu etc., sa fie deranjata de comportamentul neglijent al catelului si sa reactioneze urat, respingandu-l. Iata prima cauza posibila pentru care cele doua animale nu se suporta.

Vorbind de mirosuri si stiind ca lumea celor doua animale este, in mare parte, despre mirosuri, avand un simt olfactiv foarte dezvoltat, observam si ca pisica nu suporta ca un catel sa-i impregneze spatiul cu mirosul lui. Pisicii ii place ca mediul in care se desfasoara sa miroasa doar ca ea. Mirosul altui animal ii induce un sentiment de pericol, posibilitatea sa-si piarda teriroriul, casa, locul unde se simte bine si pe care s-a straduit sa-l obtina.

De asemenea, sa ne uitam la stilul in care interactioneaza pisicile cu membri aceleiasi specii si cu indivizi din alte specii. La prima interactiune, pisica se apropie cu mare grija, nu deranjeaza si se miroase nas in nas cu celalalt animal. Se spune ca acesta este salutul pisicilor. Ei bine, catelul neglijent practic da buzna in zona cu miscari rapide, dand din coada. Acest comportament - reactiile buste -  ar putea indica pisicii ca animalul respectiv poate fi un pericol. Motivul este ca nu are acelasi comportament ca ea, mai mult, pare sa fie intolerabil. Afisand o atitudine brusca, catelul nu ofera destul timp pisicii sa se asigure ca acesta are intentii bune.

Mai mult, cele doua animale au stiluri de joaca diferite. Pisicii ii place sa pandeasca, sa planifice atacul, sa se furizeze strategic si sa ia prietenul de joaca prin surprindere. Catelul nu pandeste ci sare direct pe celalalt animal, iar pisicii nu-i place sa-i fie atinsa blana de oricine, oricand. Catelul prinde partenerul de joaca cu dintii si trage de pielea lui dar are grija sa nu stranga prea tare si sa nu-l raneasca. Pisica, in schimb, are o mare placere sa stranga cat mai tare cu dintii si sa faca miscarile specificie sfasierii prazii, lucru care nu este deloc pe placul catelului.

Daca cele doua animale petrec destul de mult timp impreuna, ajung in final sa se descopere reciproc si sa stie fiecare ce-i place celuilalt si ce-l deranjeaza pe celalalt. Este singura cale sa ajunga la un compromis. Relatia dintre cei doi va fi de toleranta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu